cĂlăToRie SpiRaLaTă ÎntRe LitErE

… sau cum am perceput Eu CaLigRaFia …

Cu toții suntem supuși în materie legii dualității, cea care dispune gravitația (atracția spre centru, centripet, forța femininului) și radiația (emiterea în exterior, centrifug, forța masculinului). Sub influența celor două celulele fetale se multiplică după un tipar spiralar. Apele interioare se structurează și capătă coerență armonica după același principiu. Oasele și Dinții respectă striații de mineralizare. Mușchii se înfășoară în jurul scheletului îmbrățișându-l într-o rețea de mișcare helicoidală. ADN-ul, un dublu helix, se comprimă, se adună în nucleu sau în mitocondrie respectând legea … Oare nu cumva și Cuvintele au în noi aceleași dinamici? Ba da, mult mai ușor de sesizat în scriere decât în limbajul rostit. Ele au o viață proprie, pe care și-o sacrifică dăruindu-ne-o la fiecare emisie. Ne învață despre Noi și despre Viață.

Am auzit în treacăt, acum mulți ani, de cursuri de caligrafie. Ceva a rezonat atât de adânc în interiorul meu încât am fost nevoită să urmez acea direcție. Poate simți și tu că uneori Multiversul îți „vorbește” în simboluri: sunt sunete mai expresive, care rămân mult timp în percepția analizatorului auditiv până a fi decodate, sunt imagini care „trezesc” părți somnoroase din tine, sunt atingeri ce „îndulcesc” sau „alterează” senzații somatice, de familie, transgeneraționale, sunt mirosuri care „strigă ” la tine, au asperități și colțuri, sunt cuvinte care te „con – DUC” la arhetipuri inexistente în cultura ta sau arealul tău geografic, sunt gusturi care „știu” exact ce se asortează cu metabolismul tău azi.

Deși cuvântul Caligrafie are rădăcină grecească :

”Kallos” – frumos

”Grapho” – a scrie,

pentru mine crud și fără prea multă inteligență, îmi suna în urechi a KALI și mă inunda un dor nesățios de negru și era o neputință dureroasă în piept ce se holba la mine insistent…

Emisfera stângă, aranjată și coafată cu concepte și condiționări îmi spunea:

– N-ai fost un fan sau un explorator al scrisului de mână niciodată, dar ceea ce știi este că flowul exprimării scrise îți e mult mai la îndemână decât cel al glăsuirii, iar amprenta neagră a tușului autentic pe albul liber al hârtiei îți tentează ochiul cu o estetică seducătoare… Cât despre durere – habar n-am!

– Aha – frumoasă polaritate… (chiar și gândurile și dialogurile interne respectă legea dualității).

Însă a fost nevoie de zile, săptămâni și ani de petrecut în mijlocul literelor ca să înțeleg despre ce îmi „șoptea” Cuvântul CALIGRAFIE.

Așa cum orice formă de mișcare cu prezență te „conduce” de la o explorare externă, Yang a formei, a corpului, spre o percepție Yin a emoțiilor, a senzațiilor, și CALI-grafia te cheamă prin investigarea Yin a Sinelui la o cunoaștere Yang a gestului, a direcției de trasare, a modulării neuromusculare a MIȘCĂRII… Ca apoi să te întoarcă în Vidul Ființei tale, locul în care nu mai există polaritate, locul Marelui Nimic, locul Luminii!

Arta asta a scrisului e întotdeauna despre tine.

Despre inima ta.

Tu ești cel care curge, tu ai nevoie să aplici cu tine și cu mintea ta principiul lui „let it go”, pentru a-i da voie gestului să se „nască” și, odată cu el, să te naști și Tu pe hârtie.

… În- ScRiSuL suntem noi … Eu, Tu, Fiecare …

Poate avea forme variate, întotdeauna însă e bucată vie a OmuLui …

Am folosit diverse tipuri de penițe, rar am lucrat în creion, poate doar pentru schițe …

Linia și punctul fiecăreia au un miraj specific …

E nevoie să te împrietenești cu unealta de scris, indiferent dacă e una convențională sau una artizanală. Pot fi mai îndărătnice, mai prietenoase, mai pe plac sau mai provocatoare.

E un DANS… dansezi pe hârtie cu tocul și penița…

Pe o scenă clasică de dans, rămâne doar expresia energetică a celor DOI pe podea; aici, pe hârtie, rămâne tușul.

Fascinația tușului negru a rămas și va dăinui în mine … dare subțiri, întrerupte, neîndemânatice, litere mici, puncte sau, dimpotrivă, linii continue, grosiere, avide de substanță, litere mari exagerate… Tușul e, de fapt, cel care permite faza finală de materializare a expresiei neuronale a gestului.

Fără El am scrijeli practic hârtia … Dinamica mișcării ar rămâne invizibilă.

Caligrafia e un mod de a vedea și de a te vedea.

Face posibilă o explorare directă a creierului pentru că permite un soi de Neuro-Grafie. Azi ai plecat pe un traseu al literelor, mâine poți să îl modifici, explorând, dilatând, contractând, profitând de „neuroplasticitatea” creierului tău.

Mâna și creierul „lucrează” în tandem.

Neuroplasticitatea e o capacitatea organică regenerativă, reprezintă un nou mod de a gândi și de a fi. O nouă linie – o nouă cale neurală.

Ce putere am simți dacă am vedea cum până și ceea ce pare a fi separat și de temut e, de fapt, parte din același întreg cu ceea ce este frumos și binevoitor?

Schimbă, eliberează spațiu, lărgește-ți perspectiva și întreaga lume se schimbă în consecință.

Azi ai fost expresia asta a ta (rodul biologicului, al trăirilor, al mediului, al neutrinilor și particulelor cosmice ce te permează), de mâine te poți „construi” pe o altă cale neuronală, una nouă, proaspătă și, dacă o bătătorești suficient, vor apărea alte engrame neuromusculare care vor rezona cu alte medii, alte „stele”, alte găuri negre și îți vor schimba până la urmă realitatea. Îți permite modularea ego-ului cu blândețe, cu respirație… Aici vezi în amănunt cum scriitorul și scrisul sunt una, cum energia curge dinăuntru înafară și viceversa, cum exprimi sau nu frecvențe înalte privindu-te prin ochii scrisului tău … Și atunci când ajungi acolo nu mai încap comparații, judecăți, proiecții, negări, reprimări, frustrări. Ideea de separare se diluează complet pentru că ai ajuns la TINE.

Ce am făcut cu ”Zgomotul” lui KALI?

– Mare Zeiță ,cine ești tu?

EA răspunde :

– Eu sunt in Esența mea Brahman (Absolutul sau Dumnezeu)

Din mine s-a format la începuturi Lumea.

L-am ascultat atent odată cu curgerea lui NEGRU…l-am explorat prin imagini și simțire. Era un arhetip dormant ce a așteptat KALI-grafia pentru ”activare”. Întâmplător sau nu Kali, această zeitate hindusă, una dintre cele zece Mahavidya, poartă la gât cincizeci de litere.

Ea este o zeitate a morții, dar aduce moartea ego-ului și a unei viziuni iluzorii egoiste asupra realității.

Kali este forma înfricoșătoare și feroce a zeiței-mamă. Ea a luat acest profil suprem si creator, devenind populară cu scrierea Devi Mahatmya, un text din secolul al 5-lea – secolul al 6-lea AD. Aici, apare ca fiind născută din fruntea Zeiţei Durga în timpul uneia dintre luptele sale cu forțele răului. După cum spune legenda, în luptă, Kali a fost atât de mult implicată în măcel încât a început să distrugă totul. Pentru a o stopa, Domnul Shiva s-a aruncat sub picioarele ei. Șocată la vederea acestui fapt, Kali a scos limba și a eliberat furia interioară ucigătoare. De aceea este atât de comună imaginea ei stând cu un picior pe pieptul lui Shiva și cu limba ei enormă scoasă înafară.

Forma acerbă a lui Kali este presărată cu simboluri minunate.

Tenul ei negru simbolizează natura ei atotcuprinzătoare şi transcendentală.

Mahanirvana Tantra spune:

„La fel cum toate culorile dispar în negru, astfel toate numele și formele dispar în ea”. Nuditatea ei este primordială, fundamentală și transparentă ca și natura – pământul, marea și cerul. Kali este liberă de acoperirea iluzorie, căci ea este dincolo de maya sau „falsa conștiință”.

Ghirlanda lui Kali, din cincizeci de capete umane, e alcătuită din cincizeci de litere ale alfabetului sanscrit , simbolizând cunoașterea infinită.

Brâul ei din mâini omenești retezate semnifică munca și eliberarea din ciclul karmei. Dinții ei albi arată puritatea interioară, iar roșul limbii atârnând indică natura ei omnivoră, „bucuria ei fără discriminare pentru toate „aromele” din lume”.

Sabia este distrugătorul de falsă conștiință și de cele opt obligațiuni care ne leagă.

Cei trei ochi reprezintă trecutul, prezentul și viitorul – cele trei faze ale timpului – un atribut care constă în însăși numele Kali( „Kala” în sanscrită înseamnă timp).

În caligrafie nu există timp. Timpul se dilată sau se contractă până la suspensie, iar răbdarea este portalul de ieșire din linia perceptuală a ceasornicului.

Și, de fapt, cine e Kali?

… natura sălbatică, animalică, ne-îmblânzită din fiecare, ce pândește a se exprima…

Deși am fost ”domesticiți” la școala Vieții pentru a ajunge în sfera lui Unu, a Unimii, elitismul are nevoie de primitivism, bunul de înrăit, blândețea de brutalitate, somnul de creativitate.

Un alt arhetip, trezit în spirala literelor, este cel a lui Arahne.

Poate că nu era chiar așa de inactiv întrucât de mică am apreciat, uneori cu invidie, abilitatea unui păianjen de a crea pânze atât de elegante, atât de artistice.

Pentru unii autori ARAHNE e o zeiță, pentru alții o simplă muritoare. Cert e că ea avea un talent aparte la țesut. Era capabilă să surprindă o multitudine de esențe, trăiri, emoții, expresii umane astfel încât pânzele ei păreau mereu vii, animate, pline de vitalitate.

Sunt multe legende și mituri despre ea, însă succesul ei vorbește despre talent, despre a-ți da voie să recunoști abilitățile interioare, geometria proprie după care îți țeși viața, firele de lumină pe care ai venit să le oferi în jur; despre strategie, maniera în care te ”arăți ”, momentul în care o faci, cât ești de ”extensibil”, de tenace; despre rezistență: modul în care îmbini delicatețea și flexibilitatea firului cu puterea și robustețea construcției (cercetări făcute pe fibre polimerice sintetice arată că pânza de păianjen poate fi de 6 ori mai rezistentă decât oțelul ) ; despre economie de resurse: pânza de păianjen este biodegradabilă și reciclabilă, atunci când o repară deseori păianjenii mănâncă părți deteriorate și absorb astfel substanțe utile; despre solitudine si binecuvântările ei.